Romské zprávy a názory: Jazyk je vzácný dar – je to sdílení nebo utajení?
By Rahela Cirpaci
Govanhill je jedním z nejrozmanitějších a vícejazyčných míst, které najdete, a Romanes je jen jedním z nich. Romština je jazyk, kterým mluví Romové, a až donedávna se nezapisoval, pouze se mluvil – po stovky let se předával z generace na generaci.
Učím romštinu a právě jsem dokončila blok online kurzů pro začátečníky. Mám studenty z celého světa, z romského i neromského prostředí. Měl jsem zájem dozvědět se více o svých studentech a důvodech, proč jsem se připojil do třídy. Podařilo se mi popovídat si s jedním z mých studentů, 76letým Lonem Silagi z Nového Mexika v USA.
Lonovi prarodiče pocházeli z Bihoru v Rumunsku. Jeho dědeček emigroval v roce 1913 do Kanady a tam potkal Lonovu babičku.
Později měli 11 dětí a Lonův otec byl jediným chlapcem v rodině, takže se s ním zacházelo jako s princem, ale musel se naučit starat se o otcovy obchody; jeho otec byl tesař a vlastnil několik podniků.
Lonova rodina je to, čemu říkáme “Boyas Romani”,kmen, který vyráběl dřevěné lžíce a misky.
Zeptala jsem se Lona, co si myslí o neromských lidech, kteří se učí náš jazyk, protože někteří Romové se domnívají, že náš jazyk by měl zůstat v tajnosti. Lon byl velmi otevřený neromským lidem, kteří se učili romštinu. Cítil, že jazyk je “jakýmsi tajemstvím a umírá, vytrácí se” a měl by být sdílen, aby zůstal naživu. Lonova manželka Lindsley pochází ze Skotska a má podobné názory na to, zda sdílet jazyky. Jednou, když byla na konferenci v Novém Skotsku, viděla ženu zpívat v gaelském jazykovém dialektu, kterým se už nemluví. Odjela do Skotska, aby se setkala s lidmi, mnohem staršími lidmi, kteří se toho ještě drželi.
Pro Lindsley to bylo velmi smysluplné a otevřelo jí to, jak snadno můžeme ztratit jazyky. Nedávná studie zjistila, že gaelštině hrozí do roku 2030 vyhynutí.
Měli bychom své jazyky držet v tajnosti a mluvit pouze v rámci našich komunit? Nebo bychom měli udržovat svůj jazyk při životě tím, že budeme učit více lidí a sdílet své jazyky s jinými komunitami?
Podle mého názoru je velmi důležité, abychom svůj jazyk sdíleli nejen s ostatními komunitami, ale s celým světem. Chci, aby se můj jazyk předával dál a nebyl zapomenut, byl bych zničený, kdybych zjistil, že za řekněme 100 let můj jazyk vymře. Romský jazyk je tak krásný a bohatý jazyk as mnoha různými dialekty, chci, aby se lidé dozvěděli více o jeho kráse a mohli mluvit se svými bratry, sestrami a sousedy, kteří je obklopují v jejich komunitách.
Știri și opinii despre romi: Limba este un cadou prețios - Este de împărtășit sau de păstrat secret?
Govanhill este unul dintre cele mai diverse și mai multilingve locuri pe care le veți găsi, iar Romanes este doar unul dintre ele. Romanes este limba vorbită de romi și până de curând nu a fost scrisă, ci doar vorbită - de-a lungul sutelor de ani, transmisă din generație în generație.
Predau Romanes și tocmai am terminat un bloc de cursuri online pentru începători. Am studenți din toată lumea, atât din medii romi, cât și din medii ne-rome. Am fost interesat să aflu mai multe despre elevii mei și despre motivele pentru care s-au alăturat clasei mele . Am reușit să discut cu unul dintre elevii mei, Lon Silagi, în vârstă de 76 de ani, din New Mexico, SUA.
Bunicii lui Lon erau din Bihor, România. Bunicul său a emigrat în 1913 în Canada și acolo a cunoscut-o pe bunica lui Lon. Mai târziu au avut 11 copii, iar tatăl lui Lon era singurul băiat din familie, așa că a fost tratat ca un prinț, dar a trebuit să învețe să aibă grijă de afacerile tatălui său; tatăl său era tâmplar și deținea mai multe afaceri.
Familia lui Lon este ceea ce se numește „Boyas Romani”, un trib care făcea linguri și boluri de lemn. L-am întrebat pe Lon ce părere are despre oamenii ne-romi care ne învață limba, deoarece unii romi consideră că limba noastră ar trebui ținută secretă. Lon a fost foarte deschis către oamenii ne-romi care învață limba romană.
El a simțit că limba este „un fel de secret și este pe moarte, se estompează” și ar trebui să fie împărtășită pentru a fi ținută în viață. Moștenirea soției lui Lon, Lindsley, este din Scoția și are păreri similare cu privire la posibilitatea de a împărtăși limbile. Odată, când era la o conferință în Nova Scoția, a văzut o femeie cântând într-un dialect de limbă gaelică care nu se mai vorbește. Ea plecase în Scoția să se întâlnească cu oameni, oameni mult mai în vârstă care erau puținii care încă se țineau de ea. A fost foarte semnificativ pentru Lindsley și a deschis-o asupra cât de ușor putem pierde limbile. Un studiu recent a constatat că gaelica riscă să dispară până în 2030.
Ar trebui să ne păstrăm limbile secrete și să vorbim doar în comunitățile noastre? Sau ar trebui să ne menținem limba vie, învățând mai mulți oameni și împărtășind limbile noastre cu alte comunități? În opinia mea, cred că este foarte important să împărtășim limba noastră nu numai cu alte comunități, ci cu întreaga lume. Vreau ca limba mea să fie transmisă mai departe și să nu fie uitată, aș fi devastată să aflu că în, să zicem, 100 de ani limba mea s-ar stinge. Limba romanilor este o limbă atât de frumoasă și bogată și cu multe dialecte diferite, vreau ca oamenii să învețe mai multe despre frumusețea ei și să poată vorbi cu frații, surorile și vecinii care îi înconjoară în comunitățile lor.